Poveste sentimentala

28 Feb 2010


Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu – la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se [...]
Citeste articolul original »


Comentarii pentru acest articol:


Nici un comentariu pana acum.

Nume:

Email:

Website:

Comentariu:

Introduceti codul din imaginea alaturata: