Oraşul îngerilor

Prima amintire pe care o păstrez cu sfinţenie, de care mă atârn cu disperare şi speranţă ca un naufragiat de colacul de salvare, este cea cu mama desfăcându-şi aripile şi zburând în înaltul cerului, unde începe să danseze şi să facă piruete. Cer albastru, soare puternic, lacrimi sărate pe obrajii mei de copil, înfloritura unui surâs urmat de un gângurit, un râs de copil... Aşa mă consola mama mereu, indiferent de vremea de afară, se ridica în înaltul cerului şi dansa până mă calmam, până
Citeste articolul original »

Blog: Sushena			Categoria: Personale » Diverse
Comentarii (0)	Promovare	Recomanda	Adaugat de: Sushena