Năluca (reluare)

Ninsoarea să oprisă şi de cum să-nnoptasă, norii grei, plumburii, să retrasăsără, pe ceru-nstelat apărând luna, mare, alb-galbuie, ce făcea să să vadă câmpu-nzăpezât, ca zâua. Liniştea întinderii nesfârşite de alb al zăpezî’ fu de-odat’ străpunsă de clinchet de zurgălăi. Pe drumu’ ce de-abia să ghicea de su’ zăpadă, luneca o sanie mare, trasă de un cal. Pătru, cu hăţurile în mână, mâna sania pe drumu’ străjuit de plopi ‘nalţ’, bătrâni.

De-odată,
Citeste articolul original »

Blog: Blogul lui nea Costache			Categoria: Personale » Diverse
Comentarii (0)	Promovare	Recomanda	Adaugat de: costache