Don’t call me baby.

16 Mar 2010

Întotdeauna mi-a plăcut numele meu. Numele meu adevărat adică. Nu e de duzină, ca să fiu nevoită să mă uit peste umăr de câteva ori pe zi, când aud pe cineva rostindu-l, dar nici destul de ciudat încât să fiu întrebată “Poftim?” de câte ori mă prezint cuiva. Ai mei l-au auzit la radio, când [...]
Citeste articolul original »


Comentarii pentru acest articol:


Nici un comentariu pana acum.

Nume:

Email:

Website:

Comentariu:

Introduceti codul din imaginea alaturata: